| 1.
|
RITM, ritmuri, s.n. 1. Asezare simetrică si periodică a silabelor accentuate si neaccentuate într-un vers sau în proză ori a accentelor tonice într-o frază muzicală; cadenţă, tact; p. ext. efect obţinut prin această asezare. ♦ Vers. 2. Desfăsurare gradată, treptată a unei acţiuni, evoluţie mai rapidă sau mai lentă a unei activităţi, condiţionată de anumiţi factori. ♦ Periodicitate a unei miscări, a unui proces, a unei activităţi. ♦ Miscare regulată; tempo, cadenţă. 3. Repetare periodică a unor elemente de arhitectură sau de decoraţie, la o construcţie. - Din ngr. rithm'os, fr. rythme, lat. rhythmus.
Sursă
: DEX'98
(59365)
- IoanSoleriu |
| |
| 2.
|
Ritm ≠ aritmie
Sursă
: Antonime
(72453)
- siveco |
| |
| 3.
|
RITM s. 1. v. cadenţă. 2. (LIT.) metru. (~ al unui vers.) 3. cadenţă, tempo. (Merge într-un ~ susţinut.) 4. ritm fetal v. embriocardie. Sursă
: Sinonime
( 206509)
- siveco |
| |
| 4.
|
ritm s. n., pl. r'itmuri
Sursă
: DOR
(278828)
- siveco |
| |
| 5.
|
RITM ~uri n. 1) Succesiune regulată în timp (a unor elemente). ~ cardiac. 2) (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a miscărilor; tact; cadenţă. 3) Viteză de execuţie; grad de iuţeală (în efectuarea unei acţiuni); tempo. Merge într-un ~ susţinut. /<ngr. rythm'os, fr. rythme, lat. rhythmus
Sursă
: NODEX
(351714)
- siveco |
| |
|
|